Pakistanul a extins loviturile peste graniță într-un război deschis declarat cu Afganistanul. Islamabadul afirmă că această campanie are ca scop distrugerea sanctuarelor militanților și exercitarea de presiuni asupra talibanilor. Conflictul ar putea remodela dinamica de securitate în Asia de Sud și Centrală.
Exploatând teritoriul afgan pentru antrenament, recrutare și operațiuni transfrontaliere, aceste grupuri au revendicat sute de vieți pakistaneze în ultimii ani. Relația dintre Pakistan și Afganistan a fost mult timp modelată de nemulțumiri reciproce. Pakistanul a sprijinit talibanii în timpul anilor 1990 și pe tot parcursul insurgenței post-2001 din Afganistan. Cu toate acestea, relațiile s-au deteriorat în ultimii ani, deoarece guvernul condus de talibani de la Kabul a refuzat cererile repetate ale Pakistanului de a lua măsuri drastice împotriva TTP, în ciuda presiunilor diplomatice susținute. Eforturile Pakistanului de a îngrădi granița au generat, de asemenea, ciocniri cu forțele afgane, deoarece Kabul refuză să recunoască Linia Durand ca o graniță internațională legitimă.
În 2025, Pakistanul a efectuat lovituri aeriene în interiorul Afganistanului pentru prima dată, vizând bastioanele TTP din Khost și Paktika, ca răspuns la atacurile militanților transfrontalieri. Relațiile economice s-au deteriorat odată cu tensiunile de securitate. Comerțul dintre cele două țări, care odată valora miliarde anual, s-a confruntat cu întreruperi repetate. Exporturile Pakistanului către Afganistan au fost aproape oprite, în timp ce Kabul nu a avut acces la porturile pakistaneze de mai bine de un an.
Escaladarea din februarie 2026 a început cu lovituri aeriene pakistaneze pe 21 februarie, care au vizat tabere militante din Afganistan, ca represalii la atacurile teroriste din Pakistan. Talibanii au condamnat loviturile ca încălcări ale suveranității afgane și au revendicat victime civile, inclusiv într-o școală religioasă. Forțele talibane au ripostat pe 26 februarie atacând pozițiile de frontieră pakistaneze. Pakistanul a declarat apoi "război deschis", afirmând că operațiunile militare vor continua până la eliminarea amenințărilor militanților. "Răbdarea noastră a ajuns la capăt", a declarat ministrul Apărării, Khawaja Asif.
Campania Pakistanului, numită Operation Ghazab Lil Haq, a vizat instalații militare talibane din Kabul, inclusiv depozite de muniții, precum și situri din Kandahar, Paktia și alte provincii. În special, aceste lovituri au inclus atacuri directe asupra centrelor urbane pentru prima dată. Pakistanul a lovit, de asemenea, baza aeriană Bagram, care găzduiește infrastructura militară talibană. Islamabadul susține, de asemenea, că a capturat 32 de kilometri pătrați de teritoriu de-a lungul frontierei afgane pentru a stabili o zonă tampon. Oficialii militari pakistanezi afirmă că operațiunile vor continua până la atingerea tuturor obiectivelor.
IMPLICAȚII: Războiul Pakistanului împotriva Afganistanului are implicații semnificative și ar putea remodela securitatea regională prin confruntarea cu refuzul talibanilor de a acționa împotriva grupurilor militante. Peste o duzină de organizații, inclusiv TTP, ISKP și rețele afiliate, ar utiliza teritoriul afgan pentru a efectua atacuri transfrontaliere. În ultimele luni, TTP a intensificat operațiunile în interiorul Pakistanului, în timp ce activitățile ISKP din apropierea granițelor Asiei Centrale prezintă riscuri de securitate pentru Tadjikistan și Uzbekistan.
Obiectivele strategice ale Pakistanului par largi și în evoluție. Islamabadul vizează infrastructura care facilitează militanța transfrontalieră, inclusiv taberele și ascunzătorile TTP din Nangarhar și Paktika. Aceste lovituri urmăresc, de asemenea, să distrugă rețelele logistice pe care talibanii le folosesc - sau le tolerează - pentru a permite operațiuni transfrontaliere, inclusiv rețele de facilitare a atacatorilor sinucigași și depozite de arme. Potrivit surselor militare pakistaneze, forțele au capturat mai multe poziții strategice peste graniță pentru a crea o zonă tampon. Numeroase posturi afgane talibane de-a lungul Liniei Durand au fost distruse sau confiscate în eforturile de a limita infiltrarea peste graniță.
Pakistanul pare, de asemenea, să încerce să slăbească regimul taliban suficient pentru a expune fisuri interne. Acest lucru ar putea permite facțiunilor rivale sau grupurilor de opoziție, inclusiv elementelor legate de rezistența din Panjshir, să conteste autoritatea talibanilor. Astfel de acțiuni sunt menite să semnaleze conducerii talibanilor că oferirea unui sanctuar militanților anti-pakistanezi va impune costuri severe. Din perspectiva Islamabadului, presiunea susținută ar putea obliga Kabulul să-și reconsidere legăturile cu organizațiile militante. Refuzul talibanilor de a rupe legăturile cu TTP, înrădăcinat parțial în ideologia Deobandi comună și afilierile Pashtun, a izolat și mai mult regimul din punct de vedere diplomatic și economic.
Lovirile Pakistanului asupra depozitelor de arme, bazelor, rețelelor logistice și birourilor militare talibane din Kabul și Kandahar au ca scop degradarea capacității operaționale și a coeziunii regimului. Presiunea economică crește, de asemenea. Suspendarea completă a comerțului de către Pakistan a redus semnificativ exporturile afgane. Conflictul în curs de desfășurare din Iran ar putea închide și alte rute alternative de import pentru Afganistan, intensificând constrângerile economice asupra guvernului taliban.
În nordul Afganistanului, rezistența din Valea Panjshir, condusă de Frontul Național de Rezistență (NRF), a complicat controlul talibanilor. Pakistanul ar fi vizat bazele legate de talibani din vale în ultimele zile, potențial slăbind autoritatea talibanilor și creând spațiu pentru ca grupurile de rezistență să-și extindă operațiunile. Acest lucru ar putea perturba, de asemenea, accesul talibanilor la rutele comerciale din Asia Centrală, dacă grupurile de rezistență contestă controlul talibanilor asupra coridoarelor nordice.
Pakistanul pare să mențină presiunea până când talibanii încetează să adăpostească TTP, rămășițe ale Mișcării Islamice din Uzbekistan și alte facțiuni militante. Islamabadul pare, de asemenea, să fi obținut un anumit grad de sprijin internațional. Departamentul de Stat al SUA a afirmat dreptul Pakistanului la autoapărare împotriva terorismului transfrontalier. UE a cerut de-escaladarea, dar nu a condamnat operațiunile. Statele din Asia Centrală și Rusia s-au abținut, de asemenea, să critice acțiunile Pakistanului, sugerând o acceptare tacit. Această poziție internațională întărește poziția Pakistanului, crescând în același timp presiunea asupra talibanilor.
Deși conflictul prelungit riscă fluxuri de refugiați și provocări umanitare, ar putea, de asemenea, obliga talibanii să reconsidere politicile care permit grupurilor militante să opereze de pe teritoriul afgan. Conducerea talibanilor se confruntă cu o alegere dificilă. Susținerea guvernării în timp ce adăpostește grupuri militante care vizează statele vecine este din ce în ce mai nesustenabilă. Potrivit oficialilor, acțiunile pakistaneze nu sunt menite să urmărească schimbarea regimului, ci mai degrabă să oblige la o schimbare de comportament în Kabul. Un astfel de rezultat ar putea alinia interesele regionale mai largi. Un Afganistan izolat, unde militanța prosperă, nu avantajează niciun stat din regiune. Guvernele din Asia Centrală care se confruntă cu amenințări din partea ISKP ar putea considera campania Pakistanului ca ajutând la limitarea răspândirii extremismului spre nord. Tadjikistanul și Uzbekistanul ar putea beneficia de reducerea sanctuarelor militante. Între timp, China, SUA și alți actori regionali au făcut presiuni în mod constant asupra Kabulului pentru a coopera în combaterea rețelelor extremiste. Luate împreună, aceste evoluții sugerează că Pakistanul ar putea continua operațiunile militare fără a se confrunta cu o opoziție internațională semnificativă. Între timp, talibanii se confruntă cu o presiune economică și militară crescândă, cu o capacitate limitată de a răspunde la lovituri aeriene susținute.
CONCLUZII: Războiul Pakistanului împotriva Afganistanului, deși poartă riscuri de escaladare, suferință civilă și crize umanitare, ar putea servi în cele din urmă interese regionale mai largi, obligând talibanii să se confrunte cu angajamentele sale militante. Prin vizarea sanctuarelor TTP și ISKP și urmărirea unor obiective precum zonele tampon și degradarea infrastructurii militante, Pakistanul urmărește să abordeze amenințările de securitate care destabilizează Asia de Sud și Centrală. Sprijinul internațional pentru acțiunile Pakistanului, în special recunoașterea de către SUA a dreptului său la autoapărare, reflectă un consens tot mai mare că extremismul necontrolat din Afganistan prezintă pericole regionale. Presiunea susținută ar putea obliga Kabulul să-și reconsidere politicile, să reducă spațiul operațional al grupurilor militante și să deschidă potențial căi către o guvernare mai incluzivă. În cele din urmă, slăbirea unui regim rigid din punct de vedere ideologic, susținut de alianțe militante, ar putea contribui la o mai mare stabilitate în Asia de Sud și Centrală și ar putea aduce beneficii statelor vecine, amenințate de mult timp de violența transfrontalieră.