Un Studiu Nou Dezvăluie Cum Pisicile Aterizează Aproape Întotdeauna pe Picioare
Este bine cunoscut faptul că, atunci când cad, pisicile sunt capabile să aterizeze perfect de cele mai multe ori, manevrând cu agilitate pentru a se redresa înainte de a atinge solul. Acum, cercetătorii de la Universitatea Yamaguchi din Japonia au avansat în înțelegerea acestei abilități extraordinare, concentrându-se asupra proprietăților mecanice ale coloanei vertebrale feline. Ceea ce au descoperit, după cum este detaliat într-un studiu recent din jurnalul The Anatomical Record, este că acele aterizări sigure se datorează, în parte, faptului că regiunea toracică a unei pisici este mult mai flexibilă decât regiunea lombară.
În timp ce capacitatea unei pisici de a se roti în aer fără ceva de care să se împingă pare să sfideze legile fizicii, este, în schimb, o manevră complexă de redresare. Pentru a afla cum fac acest lucru, cercetătorii din noul studiu au analizat mai întâi coloanele vertebrale a cinci pisici decedate, separând regiunile toracică și lombară, apoi supunându-le unor teste mecanice pentru a măsura flexibilitatea, rezistența și rezistența la rotație. Într-un alt experiment, cercetătorii au folosit camere de mare viteză pentru a filma două pisici care cădeau pe o pernă moale. Din analizele ulterioare, după cum relatează jurnalul Phys.org, echipa a observat că ceea ce face din pisici maeștri ai căderii este coloana vertebrală, care nu este uniform flexibilă.
În special, regiunea toracică este foarte flexibilă: se poate roti cu aproximativ 50 de grade cu foarte puțin efort. Regiunea lombară, prin contrast, este mult mai rigidă și acționează ca un stabilizator. Atunci când se îndreaptă în aer, prin urmare, pisicile își rotesc mai întâi capul și picioarele din față spre sol, deoarece coloana vertebrală toracică este flexibilă, apoi urmează întreaga parte din spate a corpului. Regiunea lombară mai rigidă funcționează ca un fel de ancoră, permițând felinelor să rotească partea din față fără a pierde controlul.
Rezultatele noului studiu sugerează că manevra complexă de redresare în aer efectuată de pisici are loc conform unei secvențe precise. „În timpul redresării în aer, rotația trunchiului anterior a fost finalizată mai devreme decât rotația trunchiului posterior”, se arată în studiu. „Aceste rezultate sugerează că rotația trunchiului în timpul redresării în aer la pisici are loc secvențial, trunchiul anterior rotindu-se mai întâi, urmat de trunchiul posterior, iar coloana vertebrală toracică flexibilă și coloana vertebrală lombară rigidă în torsiune axială sunt potrivite pentru acest comportament.”
Pe lângă deblocarea secretului abilității pisicilor de a cădea „în poziție verticală”, autorii concluzionează că descoperirile ar putea ajuta medicii veterinari să trateze leziunile spinale și chiar să conducă la dezvoltarea unor roboți mai agili.
Această poveste a apărut inițial în WIRED Italia și a fost tradusă din italiană.