Explozia miopiei ar putea fi alimentată de lumina interioară scăzută, nu doar de ecrane.
De ani de zile, creșterea bruscă a miopiei – sau a vederii scurte – a fost în mare parte atribuită utilizării tot mai mari a ecranelor, în special în rândul copiilor și al adulților tineri. Cu toate acestea, noi cercetări ale oamenilor de știință de la SUNY College of Optometry sugerează că explicația ar putea fi mai nuanțată.
Un studiu programat pentru publicare în Cell Reports propune că miopia ar putea fi influențată mai puțin de ecranele în sine și mai mult de un comportament interior obișnuit: focalizarea prelungită de aproape în lumină slabă, ceea ce reduce cantitatea de lumină care ajunge la retină.
"Miopia a atins niveluri aproape epidemice la nivel mondial, dar încă nu înțelegem pe deplin de ce", a spus Jose-Manuel Alonso, MD, PhD, Profesor Distins SUNY și autorul principal al studiului. "Descoperirile noastre sugerează că un factor de bază comun ar putea fi cantitatea de lumină care ajunge la retină în timpul lucrului susținut de aproape - în special în interior."
**Ratele miopiei cresc la nivel mondial**
Miopia (vederea scurtă) face ca obiectele îndepărtate să apară neclare și a devenit din ce în ce mai frecventă în întreaga lume. Acum afectează aproape 50% dintre adulții tineri din Statele Unite și Europa și aproape 90% în unele părți din Asia de Est. Deși genetica contribuie la risc, creșterea rapidă pe parcursul a doar câteva generații indică puternic influențe de mediu.
În cercetarea de laborator, miopia poate fi declanșată la modele animale prin privare vizuală sau utilizarea de lentile negative, iar se crede că aceste două metode implică căi neuronale diferite. Medicii încetinesc, de asemenea, progresia miopiei folosind multiple strategii care probabil acționează prin mecanisme biologice separate (lentile multifocale, atropină oftalmică, reducerea contrastului, promovarea timpului în aer liber și altele).
Cercetătorii de la State University of New York (SUNY) College of Optometry sugerează acum că ar putea exista o singură explicație neuronală care conectează aceste diferite metode de inducere și control al miopiei.
**O nouă teorie despre lumina retiniană și focalizarea ochilor**
Această nouă ipoteză încearcă să rezolve o întrebare de lungă durată în știința vederii: de ce factori atât de variați, de la munca de aproape și lumina interioară slabă până la tratamente precum picăturile de atropină, lentilele multifocale și timpul crescut în aer liber, par să afecteze modul în care progresează miopia?
"În lumina puternică a aerului liber, pupila se contractă pentru a proteja ochiul, permițând în același timp ca suficientă lumină să ajungă la retină", a explicat Urusha Maharjan, studentă la doctorat SUNY Optometry, care a efectuat studiul. "Când oamenii se concentrează pe obiecte apropiate în interior, cum ar fi telefoane, tablete sau cărți, pupila se poate contracta, de asemenea, nu din cauza luminozității, ci pentru a clarifica imaginea. În lumină slabă, această combinație poate reduce semnificativ iluminarea retiniană."
În cadrul acestui mecanism propus, miopia se poate dezvolta atunci când nu ajunge suficientă lumină la retină în timpul lucrului susținut de aproape în medii cu lumină slabă. Dacă iluminarea este prea slabă și pupila se îngustează excesiv la distanțe scurte de vizualizare, activitatea retiniană ar putea să nu fie suficient de puternică pentru a susține dezvoltarea vizuală normală. În schimb, expunerea la lumină puternică permite pupilei să se contracte ca răspuns la luminozitate, mai degrabă decât la distanța de focalizare, ajutând la menținerea unei stimulări retiniene mai sănătoase.
**Modul în care acomodarea și lentilele negative joacă un rol**
Studiul a constatat, de asemenea, că lentilele negative scad iluminarea retiniană prin determinarea îngustării pupilei prin acomodare (adică, o creștere acomodativă a puterii lentilei ochiului atunci când focalizează imagini la distanțe scurte). Această îngustare se intensifică atunci când distanța de vizualizare este scurtată sau când sunt purtate lentile negative prea puternice. Devine și mai pronunțată atunci când acomodarea este susținută pentru perioade prelungite de timp (de exemplu, zeci de minute) și crește și mai mult odată ce ochiul a devenit deja miopic.
Cercetătorii au observat, de asemenea, perturbări suplimentare în rotirea ochilor în timpul acomodării și reducerea eficacității clipirilor ochilor în declanșarea constricției pupilei în ochii miopici.
**Implicații pentru prevenirea și tratamentul miopiei**
Dacă este validat, acest mecanism propus ar putea schimba semnificativ modul în care oamenii de știință și clinicienii se gândesc la progresia miopiei. Teoria sugerează că menținerea expunerii sigure la lumină puternică, limitând în același timp constricția pupilei acomodative, poate ajuta la controlul miopiei. Această reducere a constricției poate fi realizată prin scăderea cererii de acomodare cu lentile (multifocale sau de reducere a contrastului), blocarea directă a mușchilor responsabili pentru constricția pupilei (picături de atropină) sau petrecerea timpului în aer liber fără a angaja acomodarea (uitându-se la distanțe mari).
Important, cercetătorii prezic că orice abordare de tratament poate fi mai puțin eficientă dacă indivizii continuă focalizarea prelungită de aproape în interior în condiții de iluminare slabă.
"Acesta nu este un răspuns final", a subliniat Alonso. "Dar studiul oferă o ipoteză testabilă care reîncadrează modul în care interacționează obiceiurile vizuale, iluminarea și focalizarea ochilor. Este o ipoteză întemeiată pe fiziologie măsurabilă care reunește multe piese de dovezi existente. Sunt necesare mai multe cercetări, dar ne oferă o nouă modalitate de a ne gândi la prevenire și tratament."
Studiul a fost realizat de Urusha Maharjan și colegii din laboratoarele lui Jose-Manuel Alonso de la SUNY College of Optometry.