Ar Invada Trump Venezuela? De Matthew Smith - 29 August 2025, 6:00 PM CDT
Statele Unite au intensificat presiunea asupra Venezuelei, inclusiv prin desfășurări militare și o recompensă pentru arestarea președintelui Maduro, sporind temerile privind o invazie după ce sancțiunile nu au reușit să schimbe regimul.
O intervenție militară americană în Venezuela, deși ar putea duce la o victorie tactică, este plină de riscuri extreme, din cauza potențialului conflict asimetric pe termen lung, a infrastructurii distruse și a opoziției regionale răspândite.
Țări vecine precum Columbia și Mexic și-au exprimat o puternică opoziție față de o invazie americană, avertizând asupra destabilizării regionale și a potențialului unui conflict prelungit.
După luni de amenințări și retorică dură, președintele SUA, Donald Trump, a trimis active militare în America Latină pentru a combate comerțul cu narcotice. Trei distrugătoare de rachete ghidate din clasa Arleigh Burke au fost trimise în apele Caraibelor din largul Venezuelei, Washingtonul intenționând să trimită 4.000 de pușcași marini în regiune. Casa Albă a emis, de asemenea, o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru arestarea președintelui Nicolas Maduro, ca parte a represiunii asupra Venezuelei. Președintele autocratic, care a fost acuzat de trafic de cocaină și narco-terorism în 2020, este acuzat că conduce Cartelul Soarelui, o organizație de trafic de droguri legată de conducerea militară a Venezuelei.
Temerile cresc că SUA se pregătesc pentru o confruntare militară cu Venezuela, mai ales că sancțiunile au eșuat. Țări din întreaga America Latină sunt din ce în ce mai îngrijorate de faptul că acțiunile Washingtonului prevestesc o acțiune militară unilaterală a SUA împotriva Caracasului și o intervenție suplimentară în regiune. Președintele Trump pare hotărât să folosească toate mijloacele disponibile pentru a-l înlătura pe președintele Maduro, după ce politica sa de presiune maximă, inclusiv sancțiuni stricte, nu a reușit să declanșeze schimbarea regimului. Motivația de a înlătura regimul despotic de la Caracas își are rădăcinile în profunda sa ilegitimitate. Nu numai că președintele Maduro a renunțat la promisiunile anterioare de a reintroduce democrația, dar a și furat alegerile prezidențiale din iulie 2024. Liderul în exercițiu al Venezuelei a declarat victoria după ce autoritatea electorală controlată de regimul țării a anunțat că a câștigat 51% din voturi, în ciuda dovezilor unei victorii zdrobitoare pentru opoziție.
Cu mult înainte de alegerile din iulie 2024, regimul Maduro era de mult considerat ilegitim. În 2019, Adunarea Națională, condusă atunci de Juan Guaidó, a invocat Constituția Venezuelei pentru a declara că președintele Maduro a uzurpat puterea și nu este liderul legitim al Venezuelei. Ulterior, Guaidó a fost recunoscut la nivel internațional ca președinte legal al Venezuelei, provocând o luptă îndelungată cu regimul despotic Maduro, care a refuzat să cedeze puterea. Până în aprilie 2023, acest lucru a eșuat după moartea a zeci de susținători pro-opoziție și Guaidó pierzând funcția, ceea ce l-a forțat să fugă din Venezuela temându-se pentru siguranța sa.
Evenimentele din iulie 2024 au fost urmate de o represiune brutală asupra criticilor politice și a disidenței, exacerbând excluderea existentă a Caracasului din comunitatea internațională. Acest lucru pare să aibă un impact redus asupra liderului despotic al Venezuelei și asupra controlului său asupra puterii. Într-adevăr, sancțiunile americane care vizează oficialii guvernamentali și entitățile conexe sunt în vigoare din 2005. Casa Albă a lui Obama a intensificat sancțiunile declarând o urgență națională în 2015 din cauza amenințării extraordinare la adresa securității naționale a SUA reprezentată de regimul Maduro. În primul său mandat, președintele Trump a implementat sancțiuni și mai dure, care au paralizat industria petrolieră vitală din punct de vedere economic a Venezuelei. După iulie 2024, Washington, Bruxelles și aliații lor, inclusiv 10 țări din America Latină, au refuzat să recunoască victoria președintelui Maduro.
Președintele Trump și secretarul de stat Marco Rubio sunt șoimi în privința invadării Venezuelei. Între 2016 și 2020, diverse planuri au fost discutate de Casa Albă a lui Trump despre modul de utilizare a armatei americane pentru a răsturna regimul autocratic al lui Maduro. În 2018, senatorul Rubio de atunci a propus ca o intervenție militară americană în Venezuela să ofere o soluție la amenințarea de lungă durată reprezentată de Caracas la adresa stabilității Americilor. Eșecul negocierilor diplomatice și al sancțiunilor economice de a-l înlătura pe Maduro și de a restabili democrația în Venezuela indică o intervenție militară ca singura opțiune rămasă. Izolarea internațională tot mai mare a Venezuelei, împreună cu faptul că aliații tradiționali Rusia și Iran sunt preocupați de propriile conflicte grave, fac acum un moment ideal pentru a ataca regimul profund ilegal de la Caracas.
Ca răspuns la desfășurarea de către Washington a navelor de război capabile să efectueze lovituri chirurgicale cu rachete Tomahawk în largul coastei Venezuelei și la recompensa pentru arestarea președintelui Maduro, Caracas a activat miliția bolivariană, formată din 4,5 milioane de membri. Această ramură a armatei venezuelene, compusă din voluntari slab antrenați și ușor înarmați, este cea mai puțin pregătită pentru luptă componentă a Forțelor Armate Naționale Bolivariene. Ramurile principale ale armatei, armata, marina și forțele aeriene, cu 123.000 de membri activi, sunt în alertă maximă. Caracas a trimis 15.000 de militari la granița cu Columbia, aparent pentru a lupta împotriva traficului de droguri și pentru a spori securitatea.
Venezuela, spre deosebire de ultimele intervenții regionale ale Washingtonului în Grenada și Panama, posedă o armată puternică. Există o marină operând șapte fregate și un submarin, o armată de 63.000 de oameni echipată cu tancuri de luptă principale și o forță aeriană care zboară cu avioane de luptă moderne. Într-adevăr, armata Venezuelei este clasată pe locul al șaptelea ca cea mai puternică din America Latină, înaintea Ecuadorului, dar în spatele Peru.
În ciuda acestor cifre credibile, dacă Washingtonul angajează forțe americane în operațiuni de luptă în Venezuela, va câștiga o victorie tactică copleșitoare împotriva unei armate prost pregătite să lupte într-un război de intensitate medie spre mare. O criză economică paralizantă care durează de un deceniu afectează calitatea, precum și cantitatea de instruire, logistică și echipamente, degradând grav capacitatea de luptă a forțelor armate. Acest lucru este exacerbat și mai mult de un accent sporit pe menținerea securității interne și a ordinii interne, în special pentru armată, ceea ce distrage atenția armatei de la rolul său principal de luptă. Evenimentele din 2021 susțin această ipoteză. O mână de dizidenți ai Forțelor Armate Revoluționare din Columbia (FARC), gherile de stânga care au respins acordul de pace de la Bogota din 2016, au învins cu răsunet armata Venezuelei într-o serie de ciocniri pe parcursul unui conflict de un an în statul Apure.
O invazie americană a Venezuelei, deși ar duce la o victorie militară necalificată, este plină de riscuri extreme. Cea mai mare amenințare este că trupele americane nu vor fi binevenite în Venezuela sau în America Latină. Există o istorie lungă de neîncredere născută din intervențiile militare regionale brutale ale Washingtonului și din loviturile de stat, care au destabilizat multe țări, ducând la dictaturi militare crude care au persecutat societatea civilă. În multe cazuri, unde forțele terestre americane au fost desfășurate în America Latină, trupele s-au comportat prost, provocând o ostilitate considerabilă în rândul comunităților locale. Aceste sentimente sunt agravate de lipsa de angajament regional pozitiv a Washingtonului din 2016 și de decizia președintelui Trump de a reduce ajutorul. Președintele despotic Maduro va folosi acest sentiment, împreună cu acreditările anti-imperialiste ale Venezuelei chaviste, pentru a stârni ura și rezistența anti-americană în America Latină. Există deja un răspuns răsunător la apelul lui Maduro către cetățeni de a răspunde la amenințările SUA; mii de venezueleni se oferă voluntari pentru Miliția Bolivariană.
Din aceste motive, după invadarea Venezuelei, Washingtonul s-ar putea trezi luptând într-un război asimetric extenuant, pe termen lung. Dificultățile asociate cu acel conflict vor fi amplificate de infrastructura distrusă a Venezuelei și de instituțiile spulberate, care au fost decimate de prăbușirea economică profundă a țării. O altă preocupare este potențialul existenței mai multor centre de rezistență din cauza societății civile extrem de fragmentate a Venezuelei și a existenței diferitelor grupuri armate nestatale care operează în țară. Într-o țară care este de două ori mai mare decât Irakul, orice invazie și ocupare ulterioară pentru a reconstrui o Venezuela devastată va necesita un număr masiv de trupe. Estimările variază, dar surse de încredere indică desfășurarea a peste 100.000 de trupe americane cu elemente navale, aeriene și logistice de sprijin, cu dublu sau mai mult din acest număr necesar dacă experiența Washingtonului în Irak este un indiciu. La apogeu, SUA au desfășurat 170.300 de persoane care s-au străduit să controleze teritoriul Irakului și să învingă o insurecție multipartită anti-americană condusă ideologic.
Opoziția față de o invazie americană este considerabilă și în creștere. Mexic, Cuba și Columbia au respins desfășurarea de active militare americane în apropierea Venezuelei. Președintele Claudia Sheinbaum din Mexic a declarat că se opune oricărui fel de intervenție militară în America Latină. Președintele Columbiei, Gustavo Petro, a avertizat că o invazie americană riscă să transforme Venezuela într-o altă Sirie, unde un război civil sălbatic multipartit de 14 ani a dat naștere mișcărilor teroriste și a strămutat peste 13 milioane de refugiați. Președintele Petro a fost citat de un important ziar columbian, El Tiempo, spunând: "Gringos sunt în oală, cred că invadând Venezuela își rezolvă problema, pun Venezuela în cazul Siriei, doar cu problema că trag același lucru în Columbia," Liderul țării andine a avertizat în continuare că un astfel de conflict s-ar putea răspândi în Columbia, trăgând aliatul de lungă durată al SUA în război.
Diverse gherile de stânga care încă luptă în Columbia, inclusiv dizidenți ai FARC și Armata de Eliberare Națională (ELN), se vor alătura potențial conflictului pentru a-și spori popularitatea, teritoriul și influența. Chiar dacă acești insurgenți nu se implică direct, ei vor apărea ca canale importante pentru arme, instruire și sprijin logistic pentru rezistența venezueleană. În consecință, și-au consolidat baza de putere în Columbia și Venezuela, sporind în același timp recrutarea și veniturile. Acest lucru va destabiliza și mai mult o Columbie fragilă, o țară care se recuperează după un război civil multipartit prelungit.
Aceste rezultate posibile evidențiază riscul considerabil de contagiune regională și destabilizare pe care o va provoca intervenția militară americană în Venezuela.