Criza energetică din Taiwan subliniază costurile dependenței de importuri, o problemă tot mai stringentă pe agenda globală.
Taiwanul importă o mare parte din energia sa, fiind extrem de vulnerabil la perturbările din lanțurile globale de aprovizionare cu petrol și gaz natural lichefiat (GNL). Industria sa de semiconductori, condusă de gigantul TSMC, generează o creștere rapidă a cererii de electricitate, sporind importanța unor furnizări energetice fiabile. Criza din Strâmtoarea Hormuz a întărit argumentele pentru diversificarea pe termen lung a aprovizionării cu GNL, îndepărtându-se de Orientul Mijlociu și orientându-se spre furnizori precum Statele Unite.
Problema dependenței energetice și consecințele sale au devenit, în ultimele luni, un subiect major de discuție. Criza din Strâmtoarea Hormuz a readus securitatea energetică pe agenda politică cu o intensitate sporită, în contextul plafonării prețurilor la combustibil, al raționalizării și al avertismentelor privind penurii severe. Multe țări au fost prezentate ca exemple fie de dependență scăzută, deci o izolare față de șocuri, fie de dependență ridicată, care a condus la dificultăți economice semnificative. În această ultimă categorie, Taiwanul se distinge ca un caz deosebit de notabil: națiunea depinde de importuri pentru 67% până la 97% din necesarul său energetic, conform diferitelor estimări, cu o dependență deosebit de mare de GNL.
Taiwanul a pierdut o treime din importurile sale de gaz natural lichefiat de pe piață după ce Iranul a închis Strâmtoarea Hormuz și a atacat facilitățile de producție de GNL din Qatar. Gazul natural reprezintă peste 23% din generarea de energie a insulei, alte 36% provenind din petrol și aproape 32% din cărbune. Energia solară reprezintă un procent infim de 2% din mixul energetic, în timp ce energia eoliană și hidroenergetica generează împreună 3%, conform Global Taiwan Institute. Cu alte cuvinte, Taiwanul este extrem de dependent de hidrocarburile importate.
Pentru a complica și mai mult situația, Taiwanul este un motor al industriei electronice, un lider în producția de cipuri, care necesită cantități substanțiale de energie. Gigantul semiconductorilor TSMC consumă singur 8% din electricitatea Taiwanului, a raportat The Diplomat într-o analiză recentă a problemelor energetice ale insulei. Între timp, Taiwanul devine și un hub pentru inteligența artificială, iar cererea de electricitate din acest segment al economiei va crește într-un ritm mai rapid decât celelalte, au remarcat și autorii articolului din The Diplomat.
Interesant este că Taiwanul a reușit să depășească criza din Strâmtoarea Hormuz, datorită creșterii exporturilor americane de gaz natural lichefiat. Așa cum a notat Natalia Katona într-un raport pentru Oilprice din luna mai, Taiwanul a înlocuit rapid GNL-ul pierdut din Golful Persic cu gaz din SUA, importurile din aprilie fiind doar marginal mai mici decât totalul din martie. Așa cum a subliniat Katona, însă, „transporturile de urgență nu sunt același lucru cu o aprovizionare stabilă pe termen lung”. Într-adevăr, achizițiile de urgență sunt mai costisitoare decât contractele de aprovizionare pe termen lung și ar putea fi redirecționate în orice moment dacă apare un cumpărător cu o ofertă mai mare, așa cum s-a văzut atât în această criză, cât și în criza din 2022, în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a sancțiunilor occidentale impuse energiei rusești.
Acesta a fost motivul pentru care Taiwanul avea contracte de aprovizionare pe termen lung cu Qatarul și Emiratele Arabe Unite, spre deosebire de Uniunea Europeană, care a rămas încăpățânată pe piața spot, plătind prima aferentă pentru gazul său lichefiat.
Din punct de vedere financiar, Taiwanul se află într-o poziție avantajoasă. ING a raportat că exporturile insulei în luna mai au crescut cu peste 51% față de anul precedent, în ciuda crizei energetice, datorită industriei sale de vârf: electronicele.
În același timp, Taiwanul rămâne în umbra Chinei, analiști diverși avertizând că continentul ar putea să-și forțeze revendicarea teritorială în orice moment, inclusiv prin blocarea fluxurilor energetice către insulă. Conform articolului din The Diplomat, acest lucru face ca tranziția Taiwanului către energie din surse locale să fie deosebit de importantă. Ceea ce se omite este faptul că energia locală din surse eoliene și solare nu poate înlocui alimentarea de bază cu electricitate de la centralele pe cărbune și gaz, așa cum se vede în SUA, unde toți marii jucători din domeniul tehnologiei au investit masiv în energie eoliană și solară doar pentru a concluziona, în cele din urmă, că acestea nu se ridică la nivelul fiabilității furnizării din surse de cărbune, gaz și nucleare.
Așadar, ceea ce urmărește Taiwanul este diversificarea aprovizionării. Trecerea de la Orientul Mijlociu la Statele Unite a venit ca răspuns la strângerea ofertei în Golful Persic, dar este probabil să se transforme într-o tendință stabilă în viitor, cu contracte de aprovizionare pe termen lung. Alți producători de GNL din afara Orientului Mijlociu ar putea, de asemenea, să o considere în curând pe compania energetică de stat din Taiwan, CPC, printre cumpărătorii lor pe termen lung. Diversificarea este întotdeauna o alegere inteligentă.