Proiectul Revolution Wind al Ørsted, finalizat în proporție de 80% și conceput pentru a alimenta 350.000 de locuințe, a fost oprit brusc de autoritățile americane invocând preocupări vagi legate de securitatea națională. Decizia a zguduit încrederea investitorilor globali, a redus valoarea de piață a Ørsted și a ridicat îndoieli cu privire la credibilitatea Americii ca lider în domeniul energiei regenerabile. Criticii avertizează că această mișcare subminează securitatea energetică, întârzie tranziția și semnalează că politica americană poate anula o economie sănătoasă chiar și în ultima etapă a unui proiect.
Oprirea bruscă a proiectului Revolution Wind al Ørsted, în largul statului Rhode Island, a devenit unul dintre cele mai izbitoare exemple de interferență politică care deturnează o logică economică sănătoasă. Acesta nu era un proiect cu probleme sau un pariu experimental riscant. Era un proiect de miliarde de dolari aproape finalizat, conceput pentru a furniza energie curată către peste 350.000 de gospodării. Optzeci la sută din turbine erau deja montate, investiția fusese în mare parte făcută, iar proiectul avea o cale clară către profitabilitate. Cu toate acestea, guvernul american a ordonat oprirea, invocând preocupări vagi legate de securitatea națională. Decizia a zguduit piețele, a lovit acțiunile Ørsted și a lăsat observatorii să se întrebe cât de fiabil este mediul politic american pentru investiții energetice la scară largă.
Logică Economică, Absurditate Politică
Pentru Ørsted, proiectul a reprezentat atât o piatră de temelie a ambițiilor sale americane, cât și un test pentru capacitatea sa de a scala energia eoliană offshore într-una dintre cele mai importante piețe energetice din lume. Pentru Statele Unite, Revolution Wind a fost mai mult decât o centrală electrică, a fost un proiect de infrastructură strategică. A promis să consolideze fiabilitatea rețelei în New England, să diversifice mixul energetic regional și să ofere o sursă locală și sigură de electricitate la prețuri competitive. Au fost create locuri de muncă, lanțurile de aprovizionare au fost mobilizate, iar construcția transforma deja peisajul. Din toate punctele de vedere, economia proiectului avea sens nu doar pentru Ørsted și partenerii săi, ci și pentru comunitățile și consumatorii care urmau să beneficieze de acesta.
Semnale către Investitori
Logica opririi unui astfel de proiect este greu de reconciliat. Într-un moment în care capitalul global este din ce în ce mai precaut în privința alocării de miliarde în infrastructură pe termen lung, Statele Unite au atras cu succes unul dintre cei mai importanți dezvoltatori de energie eoliană offshore din lume. Ani de aprobări de reglementare au fost parcurși, finanțarea asigurată, iar sprijinul politic la nivel de stat a fost ferm stabilit. A scoate ștecherul atât de târziu în proces, cu miliarde deja cheltuite și proiectul aproape gata să livreze energie, trimite un semnal înfricoșător investitorilor: indiferent cât de avansat ar fi un proiect, indiferent cât de riguros ar fi procesul de autorizare, politica poate anula în continuare economia în etapa finală.
Energia Eoliană Offshore Nu Este Un Joc de Noroc
Acest lucru este deosebit de dăunător deoarece energia eoliană offshore nu este o tehnologie marginală. În Europa, aceasta este deja o coloană vertebrală a sistemului energetic, furnizând energie fiabilă la scară largă. Costurile au scăzut brusc în ultimul deceniu, făcând-o una dintre cele mai competitive forme de generație regenerabilă. Revolution Wind a fost structurat cu acorduri de achiziție de energie pe termen lung, oferind venituri previzibile și randamente stabile. Rolul său în stabilizarea rețelei New England a fost recunoscut de operatorii regionali. Din aproape orice punct de vedere, acesta a fost exact tipul de proiect la care economiștii energetici se referă atunci când vorbesc despre viabilitatea energiei regenerabile.
Pierderile Ørsted, Pierderile Americii
Consecințele pentru Ørsted au fost severe. Deja sub presiunea creșterii costurilor globale și a întârzierilor anterioare ale proiectelor, compania și-a văzut valoarea de piață prăbușindu-se la minime istorice după ce a fost anunțată oprirea. Capacitatea sa de a atrage capital nou, inclusiv o injecție de urgență pentru a-și stabiliza bilanțul, a fost pusă sub semnul întrebării. Pentru o companie odată considerată un lider global în tranziția energetică, regresul este dramatic, amenințând să submineze strategia sa mai largă de creștere în SUA.
Un Fiori pe Piață
Cu toate acestea, impactul se extinde cu mult dincolo de o singură companie. Pentru Statele Unite, oprirea Revolution Wind reprezintă o oportunitate pierdută de a consolida securitatea energetică cu o resursă internă, cu emisii reduse de carbon. În schimb, New England va rămâne mai dependentă de importurile de gaze naturale și de o rețea îmbătrânită, care este din ce în ce mai solicitată de evenimentele meteorologice extreme. Consumatorii se vor confrunta probabil cu costuri mai mari și o volatilitate mai mare ca urmare. Și, probabil, cel mai important, decizia subminează credibilitatea Americii ca destinație pentru investiții energetice. Dacă chiar și proiectele care sunt finalizate în proporție de 80% pot fi oprite din cauza capriciilor politice, de ce ar mai aloca vreun dezvoltator global miliarde pentru următorul parc eolian offshore, sau pentru hub-uri de hidrogen, sau pentru stocarea de lungă durată?
Geopolitică sau Ideologie?
Unii au speculat că oprirea ar putea avea mai puțin de-a face cu proiectul în sine și mai mult cu geopolitica. Danemarca, țara de origine a Ørsted, s-a ciocnit în trecut cu Washington-ul în legătură cu probleme care variază de la politica arctică la Groenlanda. Alții văd decizia ca parte a unui impuls ideologic mai larg împotriva energiei regenerabile din partea actualei administrații americane. Oricare ar fi motivele reale, rezultatul este același: o erodare a încrederii în stabilitatea politicii americane.
Tranziția Nu Se Va Opri
Ironia este că oprirea Revolution Wind nu va opri tranziția energetică. Avântul global din spatele energiei regenerabile continuă, condus de economie, precum și de obiectivele climatice. Traiectoria costurilor pentru energie eoliană și solară, combinată cu stocarea, le face din ce în ce mai competitive față de combustibilii fosili. Cererea din partea corporațiilor și a statelor pentru energie curată rămâne puternică, indiferent de oscilațiile politicii federale. Ceea ce realizează oprirea, totuși, este să întârzie SUA în asigurarea cotei sale din acel avânt. Alte regiuni se vor mișca mai repede, vor atrage mai mult capital și vor dezvolta industriile și locurile de muncă care vin cu leadership-ul în energie curată.
Un Studiu de Caz în Miopie
Politizarea proiectelor precum Revolution Wind nu servește nimănui interesele pe termen lung. Subminează încrederea investitorilor, descurajează inovația și privează consumatorii de energie rentabilă. Pentru economia SUA, riscă să lase țara mai puțin competitivă în industriile viitorului. Pentru efortul global de combatere a schimbărilor climatice, elimină un proiect care ar fi generat reduceri semnificative ale emisiilor. Și pentru companii precum Ørsted, consolidează percepția că SUA nu este un partener fiabil pentru infrastructura energetică pe termen lung.
Concluzie
În cele din urmă, decizia de a opri Revolution Wind este un studiu de caz despre modul în care miopia politică poate sabota raționalitatea economică. Acesta a fost un proiect care a bifat fiecare casetă: aproape finalizat, solid din punct de vedere financiar, benefic din punct de vedere social și important din punct de vedere strategic. În loc să sărbătorească finalizarea sa, guvernul american a ales să îl oprească, lăsând investitorii și partenerii nedumeriți. Pagubele se vor resimți ani de zile, nu numai de Ørsted, ci și de fiecare companie energetică care se gândește acum dacă America este un loc sigur pentru a paria pe viitor.