În primul său enciclic, intitulat „Magnifica Humanitas”, Papa Leon al XIV-lea prezintă viitorul inteligenței artificiale ca pe o alegere între două proiecte de construcție. Primul este Turnul Babel, povestea unor constructori atât de captivați de propria ambiție, încât nu se opresc niciodată să se întrebe ce anume construiesc sau cui servește. Paralela este greu de ratat, având în vedere că un mic număr de companii se întrec în dezvoltarea unor sisteme cognitive uluitor de puternice, fără nicio formă de responsabilitate publică.
Alternativa propusă de papă este Ierusalimul lui Neemia, un proiect guvernat de oamenii care vor trebui să trăiască cu ceea ce va fi construit și sunt dispuși să analizeze onest ceea ce creează. Papa are dreptate în privința acestei alegeri. În mod corespunzător, el subliniază că o mare parte din ceea ce se pretinde a fi „alinierea AI” este, în practică, o situație în care un număr mic de laboratoare din San Francisco își codifică valorile specifice în sisteme care acum modelează viețile a miliarde de oameni.
De asemenea, el denunță cu o forță morală reală costurile umane ascunse – de la lucrători de date care câștigă salarii de mizerie pentru a eticheta materiale tulburătoare, la copii care extrag minerale rare – și le leagă de un tipar pe care biserica îl cunoaște din proprie experiență: sclavia.