Cel mai mare zăcământ petrolier nedezvoltat al Marii Britanii a fost aruncat în incertitudine. Proiectul Rosebank al Equinor, o investiție de 3,8 miliarde de dolari, cândva cunoscută drept coloana vertebrală a viitoarei securități energetice a Marii Britanii, a fost suspendat după ce autoritățile de reglementare au cerut noi aprobări de mediu care să țină cont de amprenta totală de carbon a petrolului și gazelor pe care le-ar produce. Ceea ce trebuia să fie o dezvoltare emblematică pe platoul continental al Marii Britanii a devenit în schimb cel mai clar exemplu de modul în care contestațiile juridice și politica climatică remodelează soarta hidrocarburilor offshore.
Rosebank, descoperit în 2004, se află la 130 de kilometri nord-vest de Shetland, în ape adânci, aproape de granița cu Insulele Feroe. Conținând aproximativ 336 de milioane de barili echivalent petrol, împărțiți între 210 milioane de barili de petrol și 177 de miliarde de picioare cubi de gaz, este cel mai mare zăcământ nedezvoltat din apele britanice. Operat de Equinor, cu Ithaca Energy ca partener minoritar, se aștepta ca Rosebank să atingă un vârf de aproximativ 70.000 b/d și 1,8 milioane m3/d înainte de a scădea treptat. La capacitate maximă, proiectul ar fi putut acoperi până la 7% din cererea internă de petrol din Marea Britanie. Pentru o țară care se confruntă cu un declin abrupt al producției interne, proiectul a promis atât o linie de salvare pentru securitatea energetică, cât și sute de locuri de muncă calificate.
În schimb, o hotărâre din 2024 a Curții de Sesiune din Scoția a transformat Rosebank într-un câmp de luptă. Curtea a stabilit că evaluările impactului asupra mediului trebuie să țină cont nu numai de emisiile directe provenite din operațiuni, ci și de emisiile din aval create atunci când petrolul și gazele sunt în cele din urmă arse. Autoritatea de reglementare a petrolului offshore pentru mediu și dezafectare a răspuns ordonând Equinor să retransmită declarația de mediu a Rosebank în aceste condiții extinse, oprind proiectul chiar când se apropia de o decizie finală de investiție.
Dezvoltarea forajului la Rosebank, planificată inițial pentru al doilea trimestru al anului 2025, a fost amânată până la începutul anului 2026 după intervenția Autorității de reglementare a petrolului offshore pentru mediu și dezafectare (OPRED) din Marea Britanie. Într-o scrisoare oficială datată 21 iulie 2025, autoritatea de reglementare a instruit Equinor să retransmită declarația de mediu a proiectului, de data aceasta incluzând emisiile Scope 3 din aval, în conformitate cu noile orientări guvernamentale publicate cu o lună mai devreme. Până când această evaluare revizuită este depusă și aprobată, nicio forare nu poate merge mai departe. Equinor a indicat că va depune documentele actualizate până în 2025, dar nu se așteaptă un nou consimțământ înainte de 2026 - o schimbare care poate întârzia data de punere în funcțiune a zăcământului dincolo de ținta actuală 2026-27.
Suspensionarea evidențiază cât de repede se pot schimba obiectivele de reglementare. Pentru Equinor, înseamnă că nu pot curge petrol sau gaze până când nu se acordă un nou consimțământ. Pentru investitori, semnalează că Marea Nordului britanică - odată una dintre cele mai stabile provincii offshore - a devenit o destinație cu risc ridicat pentru desfășurarea de capital. Iar pentru grupurile de mediu, precedentul oferă un nou instrument puternic pentru a contesta viitoarele dezvoltări, rescriind efectiv regulile pentru bazin.
Momentul nu ar putea fi mai important. Producția de petrol din Marea Britanie a scăzut deja în ultimii ani, de la 1,1 milioane b/d în ianuarie 2020 la 570 kb/d în iulie 2025, atingând limitele inferioare ale intervalului său de cinci ani în ultimele luni. Țara este acum importator net, din ce în ce mai expusă fluctuațiilor globale de preț și șocurilor geopolitice.
Susținătorii Rosebank avertizează că suspendarea zăcământului accelerează această tendință, descurajează investițiile și crește dependența de aprovizionarea din străinătate. Oponenții susțin că oprirea proiectului este necesară dacă Marea Britanie își va atinge obiectivele net-zero, argumentând că aprobarea Rosebank ar bloca utilizarea combustibililor fosili timp de decenii și ar submina angajamentele climatice ale țării.
Un alt strat la dezbatere este calitatea producției Rosebank. Ceea ce este deosebit de izbitor este faptul că Rosebank ar produce un petrol de o calitate foarte înaltă, spre deosebire de alte proiecte nedezvoltate din Marea Britanie care tind, în general, spre țiței mai greu. Cambo, de exemplu, situat la doar câțiva kilometri sud de Rosebank, a fost în vizorul activiștilor climatici care au susținut că țițeiul greu și vâscos al zăcământului (22-23 API) ar fi deosebit de dăunător pentru mediu. Acest argument nu poate fi cu adevărat făcut vizavi de Rosebank, cu o gravitate API de 35 și aproape fără sulf.
Incertitudinea cu privire la Rosebank vine, de asemenea, pe măsură ce Equinor și Shell își remodelează portofoliile din Marea Britanie. Cele două companii își unesc afacerile offshore într-o nouă societate mixtă, Adura, care va deveni cel mai mare producător independent de petrol și gaze din țară. Anunțată la sfârșitul anului 2024 și care urmează să fie finalizată la sfârșitul anului 2025, fuziunea va fi împărțită 50/50 între parteneri. Equinor a încadrat mișcarea ca o modalitate de a reduce expunerea la risc, obținând în același timp scară, Adura fiind așteptată să se claseze pe locul al doilea cel mai mare producător din Marea Britanie după Harbour Energy. Noua entitate este concepută pentru a fi mai agilă, competitivă în ceea ce privește costurile și mai bine poziționată pentru a prelungi durata de viață a zăcămintelor existente - o strategie care subliniază tensiunea dintre consolidarea securității energetice și navigarea prin reglementări climatice mai stricte.
Bătălia pentru Rosebank este mai mult decât o dispută asupra unui singur zăcământ petrolier. Ea surprinde dilema de bază a tranziției energetice a Marii Britanii: cum să menții o aprovizionare fiabilă, avansând în același timp obiective agresive de decarbonizare. Rezultatul său va modela nu numai traiectoria industriei offshore din Marea Britanie, ci și credibilitatea sa ca loc pentru a investi în proiecte energetice pe termen lung. Dacă Rosebank va fi reînviat sau lăsat pe raft va trimite un semnal dincolo de Shetland - despre modul în care Marea Britanie intenționează să gestioneze cele mai dificile compromisuri ale viitorului său energetic.