Auditorii se confruntă cu o nouă problemă. Dovezile sunt aproape în întregime digitale. Extrasele bancare, facturile, ordinele de cumpărare și înregistrările de expediere sosesc ca fișiere PDF, foi de calcul sau descărcări de pe portaluri. În același timp, instrumentele AI pot fabrica falsuri aproape perfecte: imagini, logo-uri, ștampile, chiar și documente întregi.
Profesia este de acord: auditorii trebuie să fie sceptici. Dar apare o întrebare mai clară. În ce moment scepticismul se transformă în criminalistică? Și să fim clari - auditorii nu joacă rolul lui Sherlock Holmes cu fiecare document. Nici nu ar trebui.
Un dilemă modernă de audit
Standardele de audit cer auditorilor să evalueze fiabilitatea dovezilor. Asta înseamnă să întrebi dacă documentele ar fi putut fi modificate. Dar înseamnă să rulezi teste criminalistice pe fiecare PDF? Să verifici metadatele pe fiecare factură de la furnizor? Să instruiești personalul pentru a detecta falsurile generate de AI?
Reglementatorii auditului își exprimă îngrijorările, iar firmele răspund cu propriile preocupări. Dacă fiecare fișier digital ar necesita o validare profundă, auditul ar risca să se prăbușească sub propria greutate. Asta nu este scepticism. Asta e un model nesustenabil.
Unde se aglomerează riscurile
Nu trebuie să ne uităm peste tot. Trebuie să ne uităm unde riscul poate fi cel mai mare:
* Solduri de numerar: PDF-uri ale extraselor bancare și liste de primiri bazate pe Excel; * Venituri: documente de expediere și comenzi de cumpărare legate de cutoff; * Plăți: facturi de la furnizori și confirmări dirijate prin management; * Intrări de evaluare: extrase de brokeraj, fișiere de prețuri, rapoarte actuariale.
Acestea sunt punctele de blocaj. Un singur document falsificat în aceste zone ar putea distorsiona rezultatele mult mai mult decât o factură de cheltuieli generică.
Senzația interioară încă contează
Tehnologia ajută, dar intuiția profesională nu a dispărut. Dacă un document pare ciudat sau arată neobișnuit, sau dacă conducerea pare sub presiune pentru a oferi anumite rezultate, acel instinct nu ar trebui ignorat. De fapt, senzația interioară este adesea declanșatorul care îi direcționează pe auditori să sondeze mai adânc, iar tehnologia poate susține acest lucru cu dovezi clare. Dacă mai aveți nevoie de acea reamintire unde AI nu va înlocui auditorii, acesta este momentul.
Analiza ca filtru al auditorului
Pentru mulți, analizele de audit încă înseamnă tablouri de bord elegante cu grafice și tabele. Dar adevărata putere merge mai departe. Platformele moderne de analiză vin acum cu învățare automată avansată și AI - oferind auditorilor un "al șaselea simț" suplimentar care scanează registre întregi în câteva secunde, scoate la iveală tipare ascunse și trage semnale de alarmă acolo unde este nevoie de atenție. Acestea îi ajută pe auditori să își concentreze eforturile fără a se îneca în zgomot digital:
* Semnalizarea anomaliilor: tranzacții rare, duplicate de comenzi de cumpărare sau sincronizare neobișnuită a intrărilor; * Asocierea cu aserțiuni: arătarea documentelor care au cea mai mare greutate în zonele cu risc ridicat; * Direcționarea escaladării: oferirea auditorilor o listă clară de locuri în care fiabilitatea documentelor ar trebui pusă sub semnul întrebării.
În loc să trateze fiecare document ca suspect, analizele restrâng accentul pe cele mai riscante 2-5%. Așa rămâne scepticismul ascuțit, în timp ce auditurile rămân gestionabile.
Un punct curios: câți auditori au fost expuși la acest tip de scepticism susținut de tehnologie?
Limita deschisă
Așadar, unde responsabilitatea de audit devine împovărătoare? Auditorii ar trebui să conteste fiabilitatea atunci când riscurile, anomaliile sau instinctele indică în acea direcție. Dar a te aștepta ca fiecare echipă de angajament să conducă laboratoare criminalistice este nerealist și în afara domeniului de aplicare al asigurării.
Aceasta este o dezbatere pe care profesia trebuie să o dețină și una care merită deschisă mai larg. Scepticismul trebuie să evolueze într-o eră a generării de imagini și a replicării aproape perfecte. Dar trebuie să evolueze într-un mod care să mențină auditurile practice, bazate pe riscuri și scalabile.
Calea de urmat
AI va continua să crească miza. Documentele false nu vor deveni mai ușor de detectat. Răspunsul nu este mai mult control manual. Este o utilizare mai inteligentă a tehnologiei pentru a ghida judecata, a ascuți scepticismul și a proteja granița dintre audit și criminalistică.
Întrebarea reală nu este "Pot auditorii să autentifice fiecare fișier?" Este "Putem proiecta un sistem care să conteste fiabilitatea acolo unde contează cel mai mult și să lase criminalistica acolo unde îi este locul?"