Bangladesh Devine Cea Mai Fierbinte Poveste a GNL-ului De Natalia Katona - 04 Septembrie 2025, 15:00 CDT
Bangladesh a devenit cel mai activ cumpărător de GNL spot din Asia, pe măsură ce producția internă de gaze scade, iar cererea crește. Acordurile pe termen lung cu Qatar și Oman acoperă doar o parte din deficit, astfel că importurile spot au crescut vertiginos. Dependența de GNL spot creează riscuri financiare și de securitate energetică.
Bangladesh a devenit cel mai activ cumpărător asiatic de încărcături GNL spot – un nou greu-categorie improbabil pe una dintre cele mai volatile piețe energetice din lume. Odată larg autosuficientă în gaze naturale, țara se bazează acum puternic pe combustibil importat pentru a menține fabricile în funcțiune și sectorul său energetic viu.
Schimbarea este dramatică: gazul acoperă încă 43% din necesitățile energetice totale ale Bangladeshului, dar producția internă este în scădere, rezervele scad, iar deficitul este acoperit la un cost vertiginos. Ceea ce a început ca o soluție provizorie după penuriile din 2017-18 a devenit o dependență structurală, împingând Bangladeshul în lumina reflectoarelor comerțului global cu GNL – și expunând slăbiciunile financiare și sistemice care l-au adus acolo.
Producția internă a atins un maxim de 27 miliarde mc/an în 2018, dar va fi scăzut la 20 miliarde mc/an până în 2025. Consumul, între timp, a fost de 29 miliarde mc/an în 2025 și se preconizează că va crește și mai mult. Deficitul se mărește, iar producătorii locali – Chevron cu aproape 60% din producția națională, Petrobangla acoperind puțin sub 40% și Tullow cu 2% – nu pot acoperi diferența. Chevron a propus noi dezvoltări onshore care ar putea adăuga 14 miliarde mc/an de producție incrementală, dar astfel de proiecte ar dura ani. Soluția imediată este GNL-ul și, din ce în ce mai mult, GNL-ul de pe piața spot.
Întoarcerea Bangladeshului la GNL a început în 2018, după penuriile severe de gaz din 2017-18 care au perturbat producția de energie și industria. Qatar a fost primul care a intervenit cu încărcătura inaugurală, deschizând ușa unui program de import mai larg. De acolo, achizițiile s-au extins rapid dincolo de Doha: conform datelor Kpler, până în 2019, afluxul total de GNL a atins 3,9 milioane de tone de GNL, crescând la 5,7 milioane de tone în 2024, deoarece cererea a continuat să depășească producția internă și vânzătorii suplimentari – în special SUA, Malaezia și Indonezia – au intrat în amestec.
Qatar rămâne ancora pentru cea mai mare parte a cerințelor de gaze ale Bangladeshului printr-un acord pe termen lung de 2,5 milioane tone/an, cu încă două contracte așteptate din 2026. Cu toate acestea, alți furnizori au căutat să se extindă în țara din Asia de Sud – OQ Trading din Oman a semnat un contract de 1,2 milioane tone/an în iulie, care l-ar face al doilea cel mai mare furnizor pe durata mandatului său. Chiar și așa, aceste volume contractate acoperă doar o parte din deficit. Pentru a acoperi restul, Bangladesh s-a bazat puternic pe piața spot: importurile din august 2025 au atins un record de 728 Kt, în creștere cu 57% de la an la an față de 413 Kt, iar RPGCL, condus de stat, a cumpărat 35 de încărcături spot în ianuarie-august față de 21 cu un an mai devreme. GNL-ul american a înregistrat o creștere marcată în acest proces, importurile din acest an depășind citirile din 2024 la mijlocul lunii iulie și continuând să meargă puternic de atunci.
Toate acestea au propulsat Bangladeshul în topul cererii de GNL spot din Asia, concurând direct cu China și India pentru încărcături. O astfel de poziție aduce vizibilitate – dar și risc sistemic. Spre deosebire de omologii săi mai mari, Bangladesh nu are profunzimea financiară pentru a absorbi creșterile bruște ale prețurilor spot. Gazul reprezintă aproximativ 43% din producția de energie, ceea ce înseamnă că orice șoc de aprovizionare amenință securitatea electricității țării. Gazul este vândut la prețuri puternic subvenționate, cu mult sub nivelurile pieței globale, lăsând compania energetică națională Petrobangla cu deficite în creștere – 690 milioane USD proiectate până la sfârșitul anului 2025.
Comisia de Reglementare a Energiei din Bangladesh a luat măsuri pentru a crește tarifele la gaze: de exemplu, producătorii de îngrășăminte se confruntă cu creșteri propuse de 150%. Dar strânsoarea va presa coloana vertebrală a economiei Bangladeshului: textilele, agricultura și producția care generează cea mai mare parte a veniturilor lor din export. Expunerea pe piața spot amplifică dilema – fiecare fluctuație globală a prețurilor se reverberează prin industria internă, punând în pericol competitivitatea, alimentând inflația și punând în pericol rețeaua națională.
Stresul fiscal a forțat deja Dhaka să ia măsuri extraordinare. În iunie, guvernul a emis o garanție suverană și de despăgubire către Banca Mondială – un pas fără precedent pentru importurile de mărfuri, mai degrabă decât pentru împrumuturile pentru dezvoltare. Banca Mondială a aprobat imediat 350 milioane USD și intenționează să mobilizeze încă 2,1 miliarde USD de capital privat în următorii 7 ani. Aceste fonduri vor menține sosirea încărcăturilor de GNL și vor permite Petrobangla să își îndeplinească obligațiile în temeiul acordurilor de vânzare-cumpărare pe termen lung (SPA). Dar ele scot în evidență ironia din centrul noului statut al Bangladeshului: țara a devenit cel mai activ cumpărător de GNL spot din Asia nu din forță, ci din necesitate urgentă – și susținându-și securitatea energetică doar prin mijloace de linii de salvare financiară.
Infrastructura este o altă constrângere semnificativă. Două unități plutitoare de stocare și regazeificare (FSRU) la Moheshkhali, fiecare cu o capacitate anuală de 3,8 milioane de tone, sunt singurele porți de intrare pentru GNL în țară. Importurile în creștere și cerințele de întreținere fac acest sistem din ce în ce mai fragil. Un terminal onshore planificat la Matarbari – proiectat pentru 7,5 milioane de tone/an – a stagnat de când guvernul interimar Yunus a anulat procesul de licitație pentru terminalul GNL în septembrie 2024. Asta lasă Bangladeshul expus: fără o nouă capacitate de regazeificare, proeminența sa pe piața spot riscă să devină o datorie, cu încărcături care sosesc mai repede decât le poate procesa țara.
Jucătorii străini simt oportunitatea. Novatek din Rusia a propus un terminal bazat pe gravitație de 7,5 milioane tone/an pe un model de construcție-deținere-operare-transfer (BOOT) pe 25 de ani. Acceptarea acestui lucru ar înrădăcina rolul Moscovei în sectorul energetic din Bangladesh, dar ar putea complica relațiile cu partenerii occidentali. Cu toate acestea, pentru Dhaka, alegerea este mai puțin geopolitică decât practică: dacă nu se construiesc noi terminale, Bangladesh nu își poate susține apetitul pentru piața spot.
Ascensiunea Bangladeshului ca principal cumpărător de GNL spot din Asia este atât un simbol, cât și un avertisment. Reflectă graba țării de a menține funcționarea sistemului său energetic, dar expune și defectele care l-au forțat să adopte acest rol: subinvestiții în explorare, infrastructură întârziată și un sistem tarifar care maschează costurile, în timp ce stoarce finanțele publice. Prin ocuparea unui loc proeminent pe piața spot a GNL-ului din Asia, Bangladesh a atras atenția nu numai asupra cererii sale, ci și asupra fragilității sale. Dacă nu se reechilibrează cu o nouă aprovizionare internă, contracte credibile pe termen lung și prețuri sustenabile, țara riscă să rămână exact ceea ce este astăzi: cumpărătorul de ultimă instanță pe o piață pe care nu o poate controla. De Natalia Katona pentru Oilprice.com